The best ideas come as jokes.
De ce eu!
Naşul tuturor
7 martie
Anul trecut, primul de facultate, primul de mers saptamanal cu trenul, am observat ca de cate ori imi cumparam bilet, controlorul se uita la mine de parca as fi omorat pe cineva, iar cand mergeam fara bilet si ii intindeam 5 lei parca ii inseninam toata ziua. Controlorul ma apreciaza mai mult cand ii dau bani si nu bilet. Si m-am gandit. De ce sa imi cumpar bilet? Asa ca am facut o lista cu motive pro si contra bilet.
Motive pentru care mi-as cumpara bilet:
- Stau linistit
- Am loc jos
Si cam atat. Ca motive contra, sunt tot cele 2 de sus:
- Stau linistit, deci calatoria cu trenul e plicticoasa, stii ca vine nasul si pleaca, nu tu emotie, nu tu nimic. Despre cum m-a prins civilul(nasul nasului), de 3-4 ori, si ce am invatat din asta o sa scriu mai incolo…
- Am loc jos, cand e trenul gol, altfel ma trezesc ca am bilet fara loc
si stau in picioare. Au fost dati cand la clasa a 2-a era plin si noi, cu bilet special de 5 lei, am mers la clasa intai si am stat jos. Daca am fi avut bilet si stateam al clasa 1, ne trezeam ca oricum trebuia sa ii dam bani ca sa nu ne ridice si sa ne trimita la clasa a 2-a. - Nu trebuie sa ma duc mai devreme sa imi iau bilet, evit aglomeratia de la casa de bilete si nu ma inghesuie nici un taran care simte nevoia sa intre in fata tuturor ca are tren in 5 minute.
- Economisesc un cupon de reducere pe tren pe care il pot folosi pe un drum mai special(la mare, munte, distante mai lungi), nu pe orice drum dus pana in Ploiesti(60km).
- Nu e un avantaj adevarat; sunt zile, ca cele dinaintea vacantelor, cand trenurile sunt pline de studenti si oameni care lucreaza in Bucuresti care se intorc acasa, si nu iti poti lua bilet decat daca te duci cu 2 zile mai devreme. In concluzie nu se poate sa iti iei bilet, iar in tren, care e plin ochi, nu se poate misca nimeni, deci sansele sa vina controlorul sunt infime.
- Si nu e un gest urat, ce face controlorul e urat, eu ii dau banii pe bilet; nu am bilet, dar vreau sa imi cumpar in tren, dar daca el intelege altceva…
La cele 2 se mai adauga:
Voi ce credeti, are sens sa te inghesui ca sa iti cumperi bilet, cand ai mai multe avantaje daca mergi fara? Recunosc ca nu e cel mai frumos lucru pe care il pot face, dar imi iau si bilet din cand in cand(daca mi-as lua tot timpul as ramane fara cupoane de reducere si dupa logica lor ar trebui sa ma duc acasa 1 data/luna). More >
La posta
1 martie
Azi am fost la posta… pentru prima data in mult timp, cam de cand mi-am luat ultima data alocatia, ceea ce inseamna cam 2-3 ani. Nu prea mai imi aminteam ce “frumos” este sa stai la coada inconjurat numai de batrani, asa ca a fost o amintire “placuta”.
Am asteptat 30 de minute la coada sa inteleaga toti batranii din fata mea ce au de facut. Da, posta e un loc de intalnire al celor trecuti de 65 de ani. Nimeni nu mai trimite scrisori in ziua de azi, ajung greu, sunt scump de trimis si e bataie mare de cap. Batranii nu au treaba, scrisoarea e sfanta.
La coada in spatele meu 2 pensionare se baga in vorba una cu cealalta. “Pe vremea mea… noi aveam grija de parcuri, de flori, de cosurile de gunoi. Astazi, vezi si tu, strica tot, rup flori. Noi aveam grija.”. La un moment dat iese o pensionara care isi cumparase un timbru si a pus o scrisoare la posta. Saluta pe toata lumea “La revedere!”, iar una dintre femeile din spatele meu “La revedere…”. Eu ma mir un pic, dar ignor situatia. Dupa cateva secunde femeia ii spune noii ei cunostinte “Trebuie sa o salutam pentru ca este civilizata.”
Nu mai imi trebuie posta, dar un pachet tot de acolo trebuie sa il ridic, asa ca… tot va trebui sa trec pe acolo din cand in cand . Sa fiu cel mai tanar din incaperea mica, in care intr-un final erau cam 20 de persoane, toate asteptand sa trimita o scriosare sau sa primeasca un colet. More >
A venit primavara, ce frumos
1 martie
A venit perioada pe care noi, baietii, o iubim. Prima zi de primavara ne intampina cu bucuria de a cumpara fetelor cadouri si flori. Ce este mai frumos decat daruitul unui martisor facut din sarma ondulata si cromat sa arate mai sclipitor, pus in cutie alba sau rosie pe care scrie “1 Martie”? Ce este mai placut decat cumpararea de flori de la tiganci care incerca sa iti vanda si o crenguta de plop cu fraza “Dar uite ce frumoasa este.”? Cum sa nu fii fericit cand stii ca tiganul de la care ai cumparat martisorul urmeaza sa isi mai faca un turnulet la casa? Fetele mai fericite cand primesc 10 martisoare identice, bucatele de tabla in forma de potcoava sau trifoi, de la cei 10-20-30-x0 colegi de clasa/munca.
Sau nu e asa? Tocmai mi-am facut 10-20-30-x0 dusmani care vor inceta sa imi mai citeasca blogul, stiu asta, dar sunt suparat pe traditiile noastre care sunt doar un pretext de cheltuit banii pe lucruri inutile.
Ca idee: mai bine daruim ghiocei, dar asta la anul 
.
1 poza la 2 minute
24 februarie
Am citit mai demult un articol, dar nu mai tin minte la cine, despre pozatul excesiv(am gasit dupa, cu o cautare pe google). Si nu pot sa nu aprob ideea, mai ales dupa ce m-am intors de la Roma cu 1000 de poze(in 4 zile), din care numai cateva pot spune ca imi plac cu adevarat. Am facut zeci de poze la orice rahat care acum imi face probleme incercand sa inteleg ce reprezinta. Am facut un calcul si am facut cam o poza la 2 minute…
Dar, cum poti sa nu faci poze cand stii ca nu esti limitat decat de marimea cardului de memorie? Un card de 4GB ajunge pentru 1000 de poze la 10Mp la cea mai buna calitate. Pe vremuri, cand eram un mic si plecam la mare cu parintii era alta situatie. Pe un film pe vremea aceea intrau maxim 36 de poze, si tinand cont ca trebuia sa platesti developarea si printarea fiecarei poze, nu prea iti convenea sa faci mai mult de 2-3 filme pe concediu.
Dar, tinand cont ca puteai sa faci maxim 100 de poze in 10 zile, este clar ca cele 10 poze pe care le faceai intr-o zi chiar insemnau ceva, aproape in orice poza aparea ceva nou. In ziua de azi, cand facem o poza uitam de lucruri de bun simt, cum ar fi sa pierzi cateva secunde sa incadrezi subiectul pentru cel mai bun unghi si cel mai bun fundal. Acum doar scoti camera setata dinainte pe modul Auto, dai un zoom si apesi pe buton, asta e cam tot si ajungi sa ai poze urate. Pana la urma amintirile sunt trezite si de o poza proasta si de una buna, dar parca nu poti sa iti pui fundal pe calculator o poza cu un perete, ca asa ti se trezise tie cand ai facut poza. More >
Roma si umbrelele
23 februarie
Mi-a placut la Roma increderea ce care oamenii o au unii in ceilalti. Povesteam in posturile anterioare ca locuitorii din Roma sunt placuti dar se si exteriorizeaza fara nici o jena. Nu vreau sa zic ca la ei e mai bine si mai frumos, pentru ca nu este, fiecare tara are locuitorii ei, si fiecare se comporta cum stiu, zic doar ca e interesant diferenta de gandire.
Una din aceste diferente este, cum incepusem si articolul, increderea in cei din jur. La Roma, in prima zi, la intrarea intr-o biserica, toata lumea isi lasase umbrelele la intrare. Dupa cum imi soptea romanul din mine, ar fi trebuit sa iau umbrela in biserica, daca o fura cineva?… Sansa a facut ca, chiar in momentul ala, sa intre in biserica si o calugarita cu un grup de elevi, si toti si-au lasat umbrelele. Mi-a fost jena sa nu le urmez exemplul si am lasat-o. Cat am stat inauntru m-am gandit la un singur lucru, cum o sa dispara umbrela.
Chiar ma gandeam ca africanii care vand umbrele pe strada ar fi in stare sa le fure, doar sa isi faca vanzare la ale lor, sau sa le vanda mai departe. Ei bine, umbrela era acolo si cand am iesit, la fel ca restul de 20 de umbrele care erau fiecare la locul lor. La urmatoarele muzee mi-am lasat umbrela la iesire fara emotii, deja stiam ca nu o sa dispara.
La alta biserica, am intrat, am lasat umbrela afara, am vizitat, si am plecat. Romanul din mine nu m-a lasat sa o pun langa celelalte umbrele, asa ca am ascuns-o dupa o usa, langa perete, ca doar nu stii niciodata ce se intampla. Dupa 10 minute, dupa ce plecasem, ma intreb unde este umbrela si realizez ca am uitat-o la biserica… Aia e, oricum era imprumutata de la un coleg de camera. Chiar ma gandeam ce o sa ii spun: “Umbrela ta a fost la Roma… si i-a placut atat de mult ca a ramas acolo.”. Nu au fost probleme, am gasit-o unde o lasasem, si totul s-a terminat cu bine. More >
Roma si oamenii ei
22 februarie
La Roma, primul lucru pe care il aveam in cap era sa mananc o pizza de la mama ei de acasa. Asa ca dupa ce am ajuns si ne-am cazat la hotel, am plecat in cautarea unui restaurant.
Dar, mai intai, hotelul. Am stat la un hotel in zona Termini, destul de central. Cu o zi inainte de plecare cautasem pe Google Street View cum arata, si am fost un pic dezamagit si de aspectul exterior si de zona in sine. Mi se pareau cam… naspa. Asa ca, dupa ce autobuzul de la aeroport ne-a lasat fix la gara Termini stiam deja pe unde sa merg, am mai dat un colt si eram pe strada cu hotelul. Am fost foarte incantat, totul arata cat se poate de placut, blocurile erau toate construite in acelasi stil, aveam maxim 4 etaje, iar la parter fie era un magazin, fie o terasa, fie o firma mica.
Hotelul era situat intr-un astfel de bloc, la primul etaj, la etajul 2 era alt hotel, iar la 3 alt hotel. Am luat camera in primire, o mini-camera de 2,5 m * 4,5 m + un balcon micut. Nu m-a deranjat prea mult dimensiunea camerei, pentru ca treceam doar seara si adormeam direct fiind obosit dupa 10-11 ore de plimbat prin oras. Conditiile din camera au fost excelente, iar daca tin cont ca era un hotel de 2* atunci erau conditii mult peste. More >
Cum am ajuns la Roma cu 3 ore intarziere
21 februarie
Am plecat la Roma cu avionul, cu Wizz, din doua motive:
- pretul, cel mai mic dintre toate companiile la care am cautat, undeva la 45e dus-intors, super ok.
- ore decente de zbor, daca cu Blueair as fi ajuns la Roma la ora 18 si plecarea era tot la aceeasi ora, nu mai vizitam nimic in prima si ultima zi, in schimb la Wizz, ajungeam la 8 dimineata si plecam la 8 seara, deci cateva ore in plus de vizitat.
Nu mai zburasem niciodata cu avionul, de fapt nu mai zburasem niciodata 
, asa ca eram cat se poate de emotionat in dimineata plecarii. Pe langa asta, toate lucrurile pe care le auzisem despre Roma(cam ce fac tiganii romani pe acolo) nu erau deloc placute si eram si un pic ingrijorat de vremea din Italia.
Cand ajung la aeroport si vad o majoritate de rromi(exagerez un pic, dar in momentul respectiv numai asta era in capul meu) deja mintea mea incepuse sa prevada cele mai urate scenarii. (atunci a fost singurul moment in care am vazut tigani pe tot parcursul vacantei)
In zona de verificare a vizelor si a actelor de parasire a tarii am vazut tristetea in starea cea mai pura. Nu va puteti imagina ce fata a facut un politist de frontiera cand a vazut apropiindu-se de ghiseul lui un tigan, cu 4-5 puradei dupa el, care vroia sa ajunga in Anglia. Cred ca in momentul respectiv a inceput sa planga un pic in interior. Nici unul dintre copii nu parea sa se fi spalat in ultima saptamana, sincer, nici unul nu parea sa se fi spalat de la ultima ploaie, si era clar pentru toata lumea ca el nu se ducea la Londra sa vada Parlamentul si Big Ben-ul sau Podul Londrei. Cred ca avea bilet doar dus, de intors plateau englezii doar sa il vada iesit din tara lor…
In zona de imbarcare erau multi, nu stiu cat de multi, dar stiu ca ieseau in evidenta, cum de altfel fac ei de obicei. Erau 2 care se plimbau unul dupa celalalt cu fesurile pe cap, ca doar nu iti dai jos caciula cand esti intr-o camera, cu aere de sefi ai locului, mai era si un grup de tigani mustaciosi si cu pirande cu fuste colorate(astia erau tigani-tigani, erau linistiti), si multi altii carora le placea sa simta importanti.
Pana la Roma avionul ar trebui sa faca in mod normal cam 1,5, maxim 2 ore daca apare ceva neprevazut si trebuie sa ocoleasca. Noi am facut 4,5 ore. A fost cel mai prost prim zbor al cuiva din toate timpurile. Zborul propriu-zis a durat 1,5 ore, dar pilotul, restrans de regulile companiei aeriene Wizz, astepta sa se ridice ceata sa putem pleca. Cred ca, in final cand am decolat, decizia de plecare a fost luata pentru a evita scandalul si mai putin de faptul ca ceata incepuse sa dispara. In cele 3 ore cat am asteptat ca pilotul (“capitanul aeronavei”, cica) sa aiba curaj sa decoleze pe ceata, avioanele Blueair decolau intr-o veselie, cred ca au fost cam 6-7 care au plecat inaintea noastra, desi erau anuntate dupa… More >
Ţi-ai mâncat sucul şi ţi-ai baut bigmec-ul
31 ianuarie
Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac student.
Asta e concluzia la care am ajuns dupa o seara iesita in oras, in orasul Ploiesti. Si fac afirmatia de mai sus doar cu un singur argument: Regie. Pentru cei care nu stiu deja, Regie e o zona din Bucuresti, se mai numeste si Grozavesti, e cam acelasi lucru, o zona cu o raza de 1 km(maxim) in care la orice ora din zi sigur gasesti pe cineva pe strada, sigur gasesti o terasa deschisa, sigur e cineva treaz in camin.
Azi am fost in Ploiesti, acasa. Am iesit la o ora decenta, 8. Mi se pare mai mult decat decent sa imi doresc ca la ora 8 sa fie lume pe strada, dar din pacate eram singurel pe toata strada, si nu pe o strada laturalnica, pe bulevardul principal din oras, pe Republcii, in zona de nord. Numai in statia de autobuz erau cateva persoane care au disparut in momenutul in care a venit primul autobuz, asa ca am ramas singur.
(Cum poate sa coste o plimbare, cu un cacat de autobuz, 1.5 lei? Mai bine merg cu taxiul.)
Dupa 10 minute de asteptat apare un individ care se vedea ca nu e sigur de ce vrea sa faca. Ma intreaba de directii, il trimit gresit, dupa inca un pic de discuti inteleg exact ce vroia, asa ca il directionez inapoi de unde venise. Dupa inca 5-10 minute vine si autobuzul pe care in asteptam. Ma urc, eram singur, dupa o ezitare de a-mi composta biletul, ma asez pe un scaun.
Eram singur in tot autobuzul(daca excludem soferul). Singur. Aveam sofer personal. Nu imi venea sa cred ca la ora 8:10 eram in autobuz si nu mai era nimeni. M-am uitat de cateva ori in spate si in fata, chiar nu puteam sa cred. Vi se pare normal sa fi singur in autobuz la ora 8? More >
