1. Nu ma contrazic cu prostii, nu ca as putea sa numesc disputa o discutie cu unu care isi repeta ideea cu aceleasi cuvinte de mai mult de 3 ori.
2. Nu ma gandesc la mai mult de 50 de ore in viitor, de cate ori ma facut-o mi-a iesit prost, sau, daca vreti, cu cat exista mai multe variabile, cu atat mai greu de controlat este rezultatul.
3. Nu am incredere in altii cand vine vorba de ceva ce pot face singur, cu alte cuvinte, sunt cel mai bun.
4. Nu recunosc cand gresesc pentru ca ar incalca regula numarul 3.
5. Nu incerc sa judec pe nimeni, de obicei fiecare, atata timp cat il duce capul, ia decizii bune din punctul lui de vedere, ar fi complet aiurea sa analizez modul de gandire al altuia, chiar daca al meu este cel mai bun.
6. Nu vorbesc cu strainii daca ei nu cunosc engleza, nu vreau sa fac febra musculara incercand sa aflu cat e ceasul.
7. Nu calc pe guri de canal, nu trec pe sub scari mobile si fac 10 pasi in spate cand vad o pisica neagra, si de fapt vreau sa spun ca nu sunt superstitios.
8. Nu ma imbrac gros pentru ca prefer sa imi fie frig decat cald, si pana acum nu am avut probleme indiferent cat de frig a fost.
9. Nu ascult manele din principiu.
10. Nu mint, si cateodata pot sa fiu chiar serios, dar mai rar.

Cam atat, le puteti interpreata in bine sau rau, cele mai multe lasa loc de injuraturi sau mistouri, unele sunt neserioase, dar partea de bine e adevarata, restul e pus sa par mai interesant, nu sunt:D.

In primul rand bulgarii gandesc normal, nu ca romanii, adica sunt constienti ca turistul e ala care are banii si tu trebuie sa ii iei banii intr-un mod cat mai corect. Romanii au o mentalitate unica: fiecare roman are impresia ca el, romanul gazda, este superior si iti face tie, turist, un bine pentru ca iti da o camera prost mobilata si discutabil curatata la un pret umflat complet fara motiv. Restul oamenilor merg pe principiul daca ceva nu iti place risti sa nu te mai intorci, asa ca stie ca succesul lui depinde strict de conditiile pe care le ofera si de multumirea clientilor.

Elena Udrea bulgaroaica face treaba mai bine, gata, am zis-o, la ei e mai bine.

Plaja si apa sunt aceleasi ca la noi, din toate punctele de vedere cu exceptia unuia: curatenia. Apa e aceeasi supa de alge, nisipul e nisip, colegii de cearceaf sunt in procent destul de mare romani, dar plaja e mai curata si hotelurile lasa alta impresie si de la exterior si de la interior.

Localitatea unde am fost v-o recomand, se numeste Nesebar si este cam la 200km sud de Romania. Este un oras destul de vechi contruit pe o insula de 1km^2 aflata la numai 500m departare de tarm. Are un aer aparte, si pentru ca acum face parte din patrimoniul mondial, a fost foarte putin extins in ultima vreme deci conserva un spirit medieval. Un Sibiu la malul marii, ce sa zic, superb.

In rest nu sunt multe de spus. Clima e ceva mai calda fiind ceva mai la sud, dar nu cu mult.

Cam atat de la bulgari. Ca o concluzie a intregii excursii: daca ministrul turismului la ei stie ce face, individul de la transporturi cred ca si-a facut cateva vile la malul marii si a uitat de drumuri.

Ca parere generala, dupa cateva zile petrecute in vacanta alaturi de ei, pot spune ca nu sunt de loc diferiti de noi, romanii. Sunt ceva mai organizati, poate obligati de UE, dar am observat ca toate semnele de circulatie scrise pe bulgareste cu litere chirilice aveau langa traducerea in limba engleaza, este un lucru minor dar care chiar conteaza cand te afli intr-un loc in care nu cunosti nimic.

Si ca am zis de semne de circulatie sa termin cu partea rutiera. Bulgarii nu stiu ce este acela STOP la intrarea in sensul giratoriu, pentru ca am observat ca la ei este bine specificat inainte de fiecare intersectie ce obligatii ai. Am patit de doua ori, prima data mi-a taiat calea un individ care am presupus ca se grabea si l-am injurat numai pe el, a doua oara a fost un camion care a intrat in sensul giratoriu fara sa incerce sa franeze. In amandoua cazurile eram deja in sens si urma sa ies, asa ca mi-au cam taiat calea, si nu cred ca au facut-o pentru ca eram roman.

Dupa partea de intersectii ar trebui sa zic de drumuri, care sunt dar nu prea. Nu imi dau seama cum pot numi ei multe portiuni de drum ca fiind “europene”. In multe zone stratul de beton “fin” de la suprafata era foarte… cum sa ii spun, lipsa, iar in masina aparea efectul de zgomot insuportabil, si asta imediat ce treceai granita pe la Ruse, sau cand ne apropian de granita la Vama Veche, sau cand mergeam pe autostrada. Deci in Romania, drumurile alea pe care le injura toti, sunt bune comparat cu jafurile lor de drumuri care sunt ca un mesaj de genul “Stati la voi in tara ca aici e mai rau“. Poate asta era motivul pentru care erau atat de libere .

Si pentru ca in masina am ascultat mult radio, pregatit sa ascult numai bulgari, am fost surpins, placut, sa vad ca multe dintre posturile lor de radio transmiteau muzica internationala, si printre melodii au fost foarte multe romanesti, asa ca des mi s-a intamplat sa am impresia ca ascult Europa FM si nu Radio Vitosha. La TV este aceeasi situatie, posturile de muzica transmiteau foarte multe melodii romanesti, toate house-pop sau ce gen canta toti digeii de la tv. Nu va recomand muzica bulgareasca, este genul ala de manea turco-tiganesco-haus.

Cum am ajuns? Tot drumul am fost ghidat de telefonul meu bun la toate, un jaf Nokia 5800. Am crezut pana acum ca Nokia Maps este un fel de n-ar mai fii, dar merge foarte, foarte, bine, mult mai bine ca o harta sau orice fel de intuitie. Nu credeam ca femeia aia calma, care vorbea din banuite, stie atat de multe limite de viteza si drumurile din bulgaria, sau ca poate sa faca aproximari atat de exacte legate de timpul pe care urma sa il petrec pe anumite portiuni de drum. Singurul minus pe care ln gasesc este receptia care mai departe 20 cm ce parbriz scade un pic si nu mai este atat de precis, dar inca merge bine, suficient sa ajungi la destinatie.

O sa termin articolul poate maine cu pareri despre statiune.

1. Kamenitza, o bere bulgareasca. Imi aminteste de ceva, dar imi scapa. Cine a fost primul oare?
2. Ring.bg, un post cu specific sportiv. Dupa ce am intrat pe site am vazut ca au si Pro Bg, asa ca presupun ca fac parte din acelasi grup cu romanii.
3. Ce inseamna semnul asta de circulatie?

Se ia coplet aleator un om plin de sperante si vise, il notam cu A, care aplica la super firma X in ideea ca are destul experienta sa fie angajat fara probleme pe un anumit post. Dupa ce aplica totul depinde de cei de la hr daca il cheama, sau nu, sa il cunoasca mai bine, iar aici apare jocul de noroc.

Vine dimineata angajatul de la hr la munca, cu acelasi chef ca toti ceilalti din super firma X, si se aseaja la biroul pe care se gaseste teancul de CV-uri peste care trebuie sa se uite sa vada ce oameni competenti au mai aplicat la ei. Evident, omul de la hr stie ca 50% din ei sunt studenti sau oameni care nu au nicio treaba cu postul pe care el cauta, asa ca isi usureaza treaba alegand cam jumatate de teanc si aruncandu-l in tocatorul de hartie. Daca CV-ul lui A a fost in acea jumatate el va avea mult si bine de asteptat pana ce va realiza ca jobul viselor lui nu este acesta, dar de dragul povestii voi continua in ideea ca CV-ul lui este inca in teanc.

Dupa aceasta procedura obositoare pentru recrutor urmeaza o pauza de cafea, deja nu mai are decat jumatate din ce isi propusese pentru ziua respectiva. Fiind un om destept, pentru ca isi merita jobul, foloseste un alt CV ca suport pentru ceasca de cafea, doar nu ar vrea sa murdareasca biroul. Dar soc, suparat ca nu a reusit sa stabileasca un nou record la mega popularul joc de pe feisbuck, loveste ceasca pe care o varsa pe birou, si cum un singur CV nu este suficient sa absoarba atata cafea este nevoie de inca un mic teanc ca sa nu ramana urme pe birou. Dupa acest episod este clar ca numarul de CV-uri de pe birou este decimat.

Dupa pauza de cafea care a reusit sa reduca munca angajatului si mai mult urmeaza pauza de tigara, dar soc, nu exista in tot biroul o scrumiera care sa nu fie plina, solutia CV-ul scrumiera, se alege un CV cu poza urata din teanc si se face cornet. Dar colegul ce face, are si el CV-urile lui, se pare ca astazi el a ales un CV printat pe o hartie mai buna, doar nu vrea sa se rupa.

Si asa dupa o dimineata plina de munca urmeaza pauza de masa, de data aceasta toti candidatii pot sta linistiti, nimic nu se intampla cu speranta lor. Dar pauza se mai si termina… si stai, omul are nevoie la toaleta, ca sa nu se plictiseasca in timp ce, stiti voi, isi ia de citit vreo 2-3 CV-uri, daca si-a comandat mancare grea la pranz isi poate lua chiar si 5-6, dar sa presupunem ca a mancat o salata(sa dea burta jos). In functie de ce scrie in CV si de calitatea hartiei igienice se poate intoarce chiar si cu mana goala, deci alte 3 CV-uri pierdute.

Acum ca nu mai are alte griji ar putea pleca acasa, dar nu, sta sa termine CV-urile ramase, cate or mai fi, 10-15. Dar cum sansele sa existe un om bun in teancul initial au fost mici oricum, el va cauta pana il gaseste pe primul care indeplineste criteriile si isi termina treaba.

Din cate puteti vedea sansa ca A sa fie chemat la interviu este mica, este direct proportionala cu ce stie si cu norocul lui. Nu mai continui pentru ca nu are sens, dar tind sa cred ca nu am dreptate.

In ultima luna am fost ocupat cu practica(despre care o sa vin cu pareri un pic mai incolo) si la un moment dat am fost si la mare, asa ca o sa incep cu asta.

Vad la TV tot felul de super promotii la care poti castiga un super weekend;/vacanta la Costinesti, care, dupa ce am fost acolo anul acesta in varf de sezon, pot spune ca e pustiu. Nu pustiu in genul unui oras comunist in care au ramas numai 500 de oameni, ci pustiu in genul litorulul in mai-iunie acum 3-4 ani. Atunci nu aveai unde sa arunci un ac, acu ai loc sa intorci un camion. Ce pot sa zic, ori e criza ori romanii si-au dat seama ca mai bine dau banii grecilor si pleaca in vacanta acolo. Macar noi sa ii ajutam sa iasa din faliment.

Cum iti dai seama ca e pustiu? Atunci cand ajungi la una din vilele destul de bine pozitionate, la care te-ai astepta sa fie ocupat cu saptamani inainte, si cei de acolo isi permit sa faca reduceri de 20% numai sa stie ca au clienti, si asta in conditiile in care am ajuns acolo sambata(cand ne inghesuim cu toti cei care isi petrec doar weekendul la mare), pe 31 iulie, in plin sezon. Chiar nu credeam inainte sa plec ca o sa gasim cazare atat de aproape de centru, ma asteptam sa stau la 20 de minute de zona interesanta a statiunii. Cand colo… cazare cat doresti.

Ca sa zic si de “particulari” si cum fac ei afaceri… Am mai zis cred pe twitter ce considera ei avantaje:

• vila situata intr-o zona linistita = stai linistit ca nu e pe acelasi fus orar cu statiunea
• la 10 minute de plaja = cu masina si fara sa respecti vreo linita de viteza
• 300 m de mare = peste un lac pe care daca il ocolesti faci 2 km

Si exemplele pot continua. Nu cred ca exista cineva sa zica exact ce ofera si ce nu. Toti incearca sa te plimbe, de parca ti-ar fi jena sa pleci de acolo ca nu iti place. Si cam atat despre astia.

Cam atat despre cazare si oamenii de la mare de anul acesta, sunt curios cum va fi anul viitor.

Nu zic ca nu mai aud manele, pentru ca am mai auzit, dar nimic nou, doar “clasice”. Acum 2-3 ani nu exista vara sa nu se lanseze un super hit, o melodie in care interpretul se plangea/lauda de dusmani/iubita/bani, astazi nimic, si am ajuns deja la jumatatea verii.

Nu mai sunt slagare ca alta data. Unde este “De ce ma minti”-ul acestei veri”, “Suparat”-ul acestui an, albumul cu manele al lunii denumit original ca de obicei “Manele de top nr. 198″, “Super petrecere nr. 4672″, “Kef de kef nr. 1,77245385″, niciodata cu numarul 1. Si ca veni vorba, cine este numarul 1 in aceasta vara? Nu mai avem dezbateri? Cine e mai tare? Guta sau Minune, Salam sau Peste? Nimic?

Unde sunt toti, chiar asa de multe nunti au incat au uitat de publicul larg? Ma multumesc si cu Stiu-eu-care de la Nu-stiu-unde cu melodia “Arunc cu banii in femei si ii feresc de dusmani (t.m.)”.

Si ca sa lamuresc pe toata lumea, daaaaaaa, au murit toti, nu mai intereseaza pe nimeni problemele lor, nu mai conteaza cine ce a nascut, sau cati bani are, sau ce casa cu inimioare si turnulete si-a construit. Vara asta nu mai ascultam manele, dar sa nu speram, timpul nu s-a terminat.

Si toate acestea pentru ca manelistii au devenit houso-cocalari. De ce sa asculte manele sa rada toti de ei ca este prosti, cand pot sa asculte haus si sa lase impresia ca au si liceul?

1. Vuvuzele, “intrumente muzicale” numai bune de mistouri si flegme, la cateva zile dupa inceperea CM au inceput sa apara reactiile: Hitler anti-vuvuzele, Youtube pune(cred eu in semn de protest) butonul care facea filmuletul imposibil de urmarit din cauza sunetului de vuvuzele, Vuvuzela Hero, s.a. Nu cred ca mai exista om care sa fi urmarit macar un meci si care sa nu stie deja ce e trompeta aia idioata.
2. Un cantec supra-folosit-si-obosit, Waving Flag al lui K’haan(om care canta din 2004, dar de care nu cred ca au auzit multi pana acum) si ca sa nu exista dubii, melodia este lansata anul trecut, dar remixata in draci anul acesta. Sa ridice mana cine a auzit de omul asta dupa ce au vazut reclama la Coca-cola(eu am mana ridicata). Au fost lansate versiuni dupa versiuni, pe principiul “care mai dorecte care mai pofteste, acum cat e calda si inca mai e ascultata si nu se dovedeste ca produce alergie”.
3. Un arbitraj de toata jena, arbitrii usor orbi/prosti, si nu ar fi probleme asa de mari daca nu ar fi atat de dese si in situatii atat de importante. Imi amintesc ca dupa CM2006 s-a pus problema introducerii arbitrajului video, dar s-a zis ca ar strica jocul, daca nici acum nu se ia aceasta decizie peste 2 ani o sa fie plasete. Nu pot sa ma laud ca am vazut multe meciuri, dar din ce am vazut nu a fost unul sa nu fie anulat gol pe motiv de offside inventat sau orice altceva.
4. Meciuri in HD/deformate, depinde din ce parte privesti, si aici ma refer la partea 4/3 sau 16/9, eu am fost si colo si dincolo si pot spune ca TVR a luat o decizie destul de proasta sa transmita meciurile si alte cateva emisiuni in format deformat pentru cei cativa posesori de plasme, pentru ca nu cred ca sunt mai multe de 50% din televizoarele din tara. Ce sa mai zic, ei sunt televiziunea nationala, stiu ei mai bine cum sa justifice banii.

Si inca nu s-a jucat finala. Alte pareri?

PACT – acronim? pentru “Parteneriat naţional pentru implementarea proiectelor firme-facultăţi în vederea tranziţiei de la şcoala la viaţa activă”, logic nu?

Dupa Informatii generale, Nivelul de instruire si Statutul pe piata muncii a urmat categoria Apartenenta la un grup vulnerabil. Ca sa va enumar cateva din variantele dintre care puteam sa aleg: persoane de etnie roma, persoane cu dizabilitati, familii cu mai mult de 2 copii, familii monoparentale, categorii care se pot incadra in grupuri vulnerabile.

Ce a urmat insa… persoane aflate in detentie (de parca ar veni puscariasul la facultate), femei(acum e oficial, femeile sunt in aceeasi categorie cu puscariasii), persoane dependente de droguri sau alcool(cred ca era test de atentie sa vada daca recunoaste cineva), persoane fara adapost(da, dorm pe scarile de la facultate) si sa nu uitam de cei care sunt victime ale traficului de persoane(am fost rapit si fortat sa merg la facultate, ce noroc pe mine cu chestionarul asta ca acum se afla adevarul).

Sunt foarte curios cine a conceput acest formular cu 10 intrebari, una dintre ele fiind de-a dreptul stupida. Cineva a primit bani de la UE pentru a concepe asta… poate primesc si eu ca scriu tampenii pe blog .

Revenind la subiect. Daca urmariti Top Gear, sau daca stiti despre ce e vorba in emisiune, stiti ca au o rubrica intitulata “A star in a resonable priced car”(o vedeta intr-o masina cu pret decent), si pana acum, masina aceea era un Chevrolet Lacetti, albastru, dar, sezonul acesta(15), care a inceput zilele trecute, cred ca ieri, au schimbat-o cu o masina noua, care este…

…

…

daca ati citit titlul stiti deja…

…

Kia Cee’d, modelul nou, rosie, mai precis masina din stanga.(hmmm…. mi-e cunoscuta de undeva, in fine). Dupa cateva comentarii amuzante legate de pret si producator, le dau dreptate, este o masina cu pret foarte decent daca tinem seama de performante, si desi masina lor are un motor de 1.6L(presupun benzina) cu o putere de 125cp, reuseste sa ajunga la 100km/h in o vesnicie si un pic, un timp foarte decent tinant cont ca nu costa 100,000$.

In timpul emisiunii am crezut pentru un moment ca va fi o Dacia, pentru ca anuntul urma dupa o scurta pomenire a Daciei Duster si ma si gandeam ca o sa vad un Sandero. Sunt curios cati bani au platit cei de la Kia pentru onoarea de a-si vedea masina saptamanal la cea mai vizionata emisiune din lume(care nu se adreseaza femeilor).

Deci da, pentru urmatoarele cateva sezoane, Kia Cee’d va aprea in fiecare episod condusa pe circuit in cel mai prost mod cu putinta.

Sunt curios cum sa fac sa conduc si eu una asemanatoare pentru ca mi se pare ca e foarte buna, chiar nu stiu .

Foarte frumoasa masina, nu am dreptate?

Exista 2 tipuri de certuri pe teme politice:

1. alea care nu se termina cu vorba buna
2. si nici una

Pe lumea asta sunt 10 tipuri de oameni:

1. cei care inteleg: 1+1=10;
2. si cei care considera ca Lady Gaga este faimoasa pentru vocea ei.

In primul rand ma streseaza ideea sa ma chinui cu cutitul sau alte obiecte ascutite sa desfac bucata aia de plastic prinsa de haine indeajuns de bine sa risti sa iti rupi pantalonii. Asa ca ma enerveaza.

In al doilea rand am ramas uimit ca nu a pornit alarma cand incercam sa ies cu ei. Asa ca daca ma enerveaza, eu doar va zic, nu porneste alarma la Kenvelo, ceea ce e un dezavantaj daca ai platit hainele si nu vrei sa stai acasa sa scoti bucati de plastic din ele.

Este un avantaj pentru… nu mai conteaza.

Timp de 4 ani am invatat acolo, si mi-am dat si Bac-ul, pe care l-am luat. Dupa ce mi-am luat diploma de Bac si de 10 clase de la liceu, am mers la secretariat sa imi recuperez diploma de Teste Nationale.

Secretarele, dupa ce le-am cerut diploma, s-au uitat la mine intr-un mod stupid si mi-au raspuns politicos si bine argumentat: “Nu.”. Ma uit la ele asteptand continuarea, ele deja bagasera capul in hartiile lor si ma ignorau. “De ce?”. Se uita numai una dintre ele la mine si imi raspunde mirata, de parca ar fi trebuit sa stiu lucrurile astea(ce oare se preda la scoala daca nu birocratie?) “Pentru ca e la dosar. La ce iti trebuie?”. “Stiu ca e la dosar, de-aia v-am cerut-o, daca era la mine nu mai veneam aici. Si ce te doare pe tine la ce imi trebuie? Scrie numele tau pe ea? Nu. Inseamna  ca e a mea si fac ce vreau cu ea.”. Probabil atinse la suflet de replica mea, una dintre ele s-a dus si mi-a adus diploma. De fapt, nu a fost asa.

Se uita amandoua la mine, le tineam din treaba, si imi raspunde doar una: “Deci, te rog sa ne lasi, nu am timp acum, diploma ta e la dosar si trebuie sa ramana la liceu.”, si iar baga ochii in hartii. Deja eram nervos si imi venea sa bat pe cineva, ma abtineam sa nu urlu la ele si sa nu le iau la pumni. “De ce sa ramana la liceu, ce face liceul cu diploma mea?”, “Ii trebuie dovada ca ai invatat aici.”. Deja nu mai puteam sa zic nimic, profa de informatica imi zice ca nu ma recunoaste, nu sunt eu, ca ce vin eu in secretariat cu cereri, statuse intr-un colt sa ajute secretarele si nu zisese nimic, din cauza ei le vorbeam frumos infectelor de secretare.

Am plecat in ideea sa revin a doua zi, nu m-am mai intors niciodata, dar diploma aia o recuperez… Am invatat 4 ani pentru ea, chiar 8, si vreau sa o am acasa, sa o inramez .

Imi e dor de liceu pentru ca era altfel. Atunci stiam inca din prima zi cand urma vacanta si toate saptamanile erau numerotare in “mai sunt 3 saptamani pana la vacanta”, orice vacanta era asteptata si sarbatorita. Acum sunt atat de nepasator, abia lunea trecuta am aflat ca vineri voi lua vacanta. Pur si simplu nu imi pasa, pentru ca… am teme si in vacanta. Super! Atunci, inca din prima zi din ultima saptamana ma gandeam la ultima ora de vineri, iar vinerea era mai mult chiul/invoire/intelegere cu profesorii. Acum nimic, nu e nicio diferenta.

Ma plangeam in generala ca trebuie sa citesc o carte si sa fac 20 de exercitii la matematica, dar acum chiar nu e asa. Partea buna e ca acum stiu ce fac, atunci luam cartea o citeam si ii faceam rezumatul intr-un mod mecanic, doar sa fie facut. Acum fac la fel, doar ca mi se pare mai usor decat o ecuatie de gradul doi in clasa a 7-a. Atunci puteam sa fac 20 de probleme pe caietul de probleme, il lua profesoara, il rasfoia putin si imi dadea 10… acum nici macar sa zici ca pacalesti, se ia tema, se baga in tester, se obtine o nota. Ah, si cand ma gandesc ca mi-am ales fix domeniul care o sa faca viata grea altora, parca incepe sa imi placa.

Stiu ca trebuie sa imi asum chestiile astea, daca nu vroiam teme ma duceam la sapat gropi dupa clasa a 10-a. Cam atat despre facultate, ma duc sa termin o tema.

Cu totii cunoastem pe cineva(pe mai multi) care judeca totul dintr-un singur punct de vedere, si bineinteles, din punctul lor de vedere, care este mereu adevarat, noi gresim. Fie ca esti un ucigas in serie(porunca a 6-a; “Sa nu ucizi”), fie ca esti un hot(porunca 8:”Sa nu furi”; nu am inteles de ce partea cu furatul e dupa cea cu omoratul, poate e mai grava…), fie ca esti un student cu multe restante(prounca 56:”Sa nu nu ai restante”), sau ca esti un indivd care habar nu are ce ii zice seful(porunca 1035:”Sa intelegi mereu ce zice seful, si sa nu il injuri niciodata, indiferent cat de ciudate par cererile lui”).

Uite asa, indiferent cat de ciudat sau normal esti, mereu cineva din cei pe care ii cunosti va reusi sa gasesca ceva in neregula cu tine. Aici se disting si cele doua tipuri umane: cei care iti spun asta in fata si incearca sa te convinga ca gresesti, si cei care nu iti zic nimic si prefera sa  te aprobe, doar de dragul tau. Desigur in 90% din cazuri, cei din a doua categorie sunt cei mai castigati, nu incep o discutie in contradictoriu care se va termina cu “Fiecare cu parerea lui, se pare ca nu ne vom intelege niciodata”.., dar exista un 10% in care creirul celorlalti chiar functioneaza corect, in aceasta 10% din situatii trebuie sa te bazezi ca ceilalti te vor scaote din cacatul in care te-ai bagat singur, preferabil la timp…

Nu am inteles niciodata cum cineva poate sa vina si sa zica “Cum ai putut sa il omori pe ala si sa fii prins?”, sau “Cum ai reusit sa furi tabloul acela, nesimtitule”, sau “Cum ai putut sa pici examenul ala”, sua “Cum nu intelegi ce iti spun, vorbesc chineza?”. Cum poate sa iti zica asa ceva, dupa ce s-a intamplat respectivul incident. Ajuta cu ceva… nu. Dar te ajuta mult sa te oftici si mai tare. Tuituror le e greui sa inteleaga ca oricine greseeste. Dar, va zic eu acum, daca te consideri perfect si fara nici o problema, data viitoare cand faci ceva sa te gandesti de doua ori, poti gresi, si mai mult ca sigur cineva va lua initaitiva si iti va spune “Hopa. cum ai putut sa nu fii perfect?”.

Consider ca sunt printre putinii care chiar realizeaza chestia asta. Eu chiar cred ca fiecare avem dreptul la o greseala pe saptamana, o gresela majora pe an si o greseala, care iti schimba viata, pe viata. Poate ca din cauza asta nu o sa fiu niciodata un sef bun, poate ca nu o fiu obiectiv. Si poate ca scriu acest articol din greseala, dar asta e, una pe saptamana…

Motive pentru care mi-as cumpara bilet:

1. Stau linistit
2. Am loc jos

Si cam atat. Ca motive contra, sunt tot cele 2 de sus:

1. Stau linistit, deci calatoria cu trenul e plicticoasa, stii ca vine nasul si pleaca, nu tu emotie, nu tu nimic. Despre cum m-a prins civilul(nasul nasului), de 3-4 ori, si ce am invatat din asta o sa scriu mai incolo…
2. Am loc jos, cand e trenul gol, altfel ma trezesc ca am bilet fara loc si stau in picioare. Au fost dati cand la clasa a 2-a era plin si noi, cu bilet special de 5 lei, am mers la clasa intai si am stat jos. Daca am fi avut bilet si stateam al clasa 1, ne trezeam ca oricum trebuia sa ii dam bani ca sa nu ne ridice si sa ne trimita la clasa a 2-a.

La cele 2 se mai adauga:

3. Nu trebuie sa ma duc mai devreme sa imi iau bilet, evit aglomeratia de la casa de bilete si nu ma inghesuie nici un taran care simte nevoia sa intre in fata tuturor ca are tren in 5 minute.
4. Economisesc un cupon de reducere pe tren pe care il pot folosi pe un drum mai special(la mare, munte, distante mai lungi), nu pe orice drum dus pana in Ploiesti(60km).
5. Nu e un avantaj adevarat; sunt zile, ca cele dinaintea vacantelor, cand trenurile sunt pline de studenti si oameni care lucreaza in Bucuresti care se intorc acasa, si nu iti poti lua bilet decat daca te duci cu 2 zile mai devreme. In concluzie nu se poate sa iti iei bilet, iar in tren, care e plin ochi, nu se poate misca nimeni, deci sansele sa vina controlorul sunt infime.
6. Si nu e un gest urat, ce face controlorul e urat, eu ii dau banii pe bilet; nu am bilet, dar vreau sa imi cumpar in tren, dar daca el intelege altceva…

Voi ce credeti, are sens sa te inghesui ca sa iti cumperi bilet, cand ai mai multe avantaje daca mergi fara? Recunosc ca nu e cel mai frumos lucru pe care il pot face, dar imi iau si bilet din cand in cand(daca mi-as lua tot timpul as ramane fara cupoane de reducere si dupa logica lor ar trebui sa ma duc acasa 1 data/luna).

O poveste draguta: weekendul asta ma intorceam acasa si, ca de obicei, nu aveam bilet). Ma duc la tren si descopar ca e tren numai cu vagoane de dormit si stateau controlorii la intarrea in vagon. Ne intreaba un controlor, “ce vagon cautati?”, “Nu cautam unul anume”, “Ce scrie pe bilet, dati-mi-l mie.”, “Nu avem.”, “Nu aveti? Unde mergeti?”, “La Ploiesti.”, “Dati cinci lei?(cred ca asta a zis, pentru ca nu am inteles chiar tot, vorbea o limba straina, moldoveneasca, trenul mergea la Chisinau; cinci se pronunta şinşi)”, “Da.”, “Stati sa vb cu seful.”, si dialogul se continua cu refuzul sefului, ne cer 10(zeşe) lei, nu vrem, plecam, ne cheama inapoi, intram intr-o cuseta, suntem speriati ca ne casapesc la fel ca in Hostel.

Ce mai, sistemul functioneaza, controlorii isi construiesc case, iar eu nu depind de casa de bilete si pot sa ma duc la gara cu şinşi minute inainte de tren.

Am asteptat 30 de minute la coada sa inteleaga toti batranii din fata mea ce au de facut. Da, posta e un loc de intalnire al celor trecuti de 65 de ani. Nimeni nu mai trimite scrisori in ziua de azi, ajung greu, sunt scump de trimis si e bataie mare de cap. Batranii nu au treaba, scrisoarea e sfanta.

La coada in spatele meu 2 pensionare se baga in vorba una cu cealalta. “Pe vremea mea… noi aveam grija de parcuri, de flori, de cosurile de gunoi. Astazi, vezi si tu, strica tot, rup flori. Noi aveam grija.”. La un moment dat iese o pensionara care isi cumparase un timbru si a pus o scrisoare la posta. Saluta pe toata lumea “La revedere!”, iar una dintre femeile din spatele meu “La revedere…”. Eu ma mir un pic, dar ignor situatia. Dupa cateva secunde femeia ii spune noii ei cunostinte “Trebuie sa o salutam pentru ca este civilizata.”

Nu mai imi trebuie posta, dar un pachet tot de acolo trebuie sa il ridic, asa ca… tot va trebui sa trec pe acolo din cand in cand . Sa fiu cel mai tanar din incaperea mica, in care intr-un final erau cam 20 de persoane, toate asteptand sa trimita o scriosare sau sa primeasca un colet.

Edit: Am scris articolul in urma cu 2 saptamani dar il public abia astazi cu mici modificari.

Astazi am fast din nou la posta principala din Ploiesti. Intru si ma uit la program, era pauza de masa intre 13 si 13:30. Vad pe cineva la ghiseu si merg la ea. O salut, ea ma ignora, dau sa scot buletinul, dar ma gandesc sa o intreb totusi: “Este inchis?”. Se uita la mine cu o privire mirata “Da, este inchis.”, “Si nu puteati sa imi ziceti de la inceput? Ati asteptat sa intreb?”, si imi baga o fata superioara.

O nesimtire pe functionarii nostri, toti au pretentia ca daca ei stiu anumite lucruri legate de trimiterea unei scrisori, trebuie sa stie toata lumea. De parca e vina mea ca are ea o slujba de cacat.

Sau nu e asa? Tocmai mi-am facut 10-20-30-x0 dusmani care vor inceta sa imi mai citeasca blogul, stiu asta, dar sunt suparat pe traditiile noastre care sunt doar un pretext de cheltuit banii pe lucruri inutile.

Ca idee: mai bine daruim ghiocei, dar asta la anul .

Dar, cum poti sa nu faci poze cand stii ca nu esti limitat decat de marimea cardului de memorie? Un card de 4GB ajunge pentru 1000 de poze la 10Mp la cea mai buna calitate. Pe vremuri, cand eram un mic si plecam la mare cu parintii era alta situatie. Pe un film pe vremea aceea intrau maxim 36 de poze, si tinand cont ca trebuia sa platesti developarea si printarea fiecarei poze, nu prea iti convenea sa faci mai mult de 2-3 filme pe concediu.

Dar, tinand cont ca puteai sa faci maxim 100 de poze in 10 zile, este clar ca cele 10 poze pe care le faceai intr-o zi chiar insemnau ceva, aproape in orice poza aparea ceva nou. In ziua de azi, cand facem o poza uitam de lucruri de bun simt, cum ar fi sa pierzi cateva secunde sa incadrezi subiectul pentru cel mai bun unghi si cel mai bun fundal. Acum doar scoti camera setata dinainte pe modul Auto, dai un zoom si apesi pe buton, asta e cam tot si ajungi sa ai poze urate. Pana la urma amintirile sunt trezite si de o poza proasta si de una buna, dar parca nu poti sa iti pui fundal pe calculator o poza cu un perete, ca asa ti se trezise tie cand ai facut poza.

Ambele situatii prezentate mai sus au dezavantajele lor, intr-una din situatii nu prea ai poze de aratat acasa, iar in cealalta ai prea multe si trebuie sa sari zeci de poze pana la urmatoarea care contine ceva nou. Cel mai bine e sa iti iei un aparat foto digital si sa incerci sa te abitii sa pozezi orice tablou si statuie pe care o vezi. Dar cum sa faci lucrul asta cand esti cat se poate de entuziasmat de lucrurile noi pe care le vezi…

Una din aceste diferente este, cum incepusem si articolul, increderea in cei din jur. La Roma, in prima zi, la intrarea intr-o biserica, toata lumea isi lasase umbrelele la intrare. Dupa cum imi soptea romanul din mine, ar fi trebuit sa iau umbrela in biserica, daca o fura cineva?… Sansa a facut ca, chiar in momentul ala, sa intre in biserica si o calugarita cu un grup de elevi, si toti si-au lasat umbrelele. Mi-a fost jena sa nu le urmez exemplul si am lasat-o. Cat am stat inauntru m-am gandit la un singur lucru, cum o sa dispara umbrela.

Chiar ma gandeam ca africanii care vand umbrele pe strada ar fi in stare sa le fure, doar sa isi faca vanzare la ale lor, sau sa le vanda mai departe. Ei bine, umbrela era acolo si cand am iesit, la fel ca restul de 20 de umbrele care erau fiecare la locul lor.  La urmatoarele muzee mi-am lasat umbrela la iesire fara emotii, deja stiam ca nu o sa dispara.

La alta biserica, am intrat, am lasat umbrela afara, am vizitat, si am plecat. Romanul din mine nu m-a lasat sa o pun langa celelalte umbrele, asa ca am ascuns-o dupa o usa, langa perete, ca doar nu stii niciodata ce se intampla. Dupa 10 minute, dupa ce plecasem, ma intreb unde este umbrela si realizez ca am uitat-o la biserica… Aia e, oricum era imprumutata de la un coleg de camera. Chiar ma gandeam ce o sa ii spun: “Umbrela ta a fost la Roma… si i-a placut atat de mult ca a ramas acolo.”. Nu au fost probleme, am gasit-o unde o lasasem, si totul s-a terminat cu bine.

Ca sa fie clar, ei nu au incredere ca nu se fura. Isi incuie masinile si casele, nu au atat de multa incredere, dar sunt constienti ca nu o sa fure nimeni o umbrela de 1euro sau sa riste sa fie arestat pentru 10 umbrele ieftine. Si cand ma gandesc ca eu stateam cu emotie sa nu imi bage cineva mana in buzunar.

Dar, mai intai, hotelul. Am stat la un hotel in zona Termini, destul de central. Cu o zi inainte de plecare cautasem pe Google Street View cum arata, si am fost un pic dezamagit si de aspectul exterior si de zona in sine. Mi se pareau cam… naspa. Asa ca, dupa ce autobuzul de la aeroport ne-a lasat fix la gara Termini stiam deja pe unde sa merg, am mai dat un colt si eram pe strada cu hotelul. Am fost foarte incantat, totul arata cat se poate de placut, blocurile erau toate construite in acelasi stil, aveam maxim 4 etaje, iar la parter fie era un magazin, fie o terasa, fie o firma mica.

Hotelul era situat intr-un astfel de bloc, la primul etaj, la etajul 2 era alt hotel, iar la 3 alt hotel. Am luat camera in primire, o mini-camera de 2,5 m * 4,5 m + un balcon micut. Nu m-a deranjat prea mult dimensiunea camerei, pentru ca treceam doar seara si adormeam direct fiind obosit dupa 10-11 ore de plimbat prin oras. Conditiile din camera au fost excelente, iar daca tin cont ca era un hotel de 2* atunci erau conditii mult peste.

Si am plecat prin zona sa cautam un mic restaurant sa manancam o pizza italiana. Oferta era variata, cate unul din 20 in 20m. Singurul mod in care l-am ales pe cel in care am mancat a fost numarul clientilor. Am intrat intr-un restaurant doar barbati trecuti de 40 de ani, bun, urmatorul, in alta parte pustiu, in alta parte nu ne-a lasat sa stam 2 la masa de 4, in alta parte era prea aglomerat. Pana la urma am gasit unul care sa ne convina. Ne-am asezat si am inceput sa cautam pizza. Dupa ce ne hotaram ce tip de pizza sa comandam, chelnerita ne spune ca nu poate sa ne ofere pizza(nu stiu din ce cauza). Din cauza ca imi era prea foame sa plec, am comandat paste(oricum vroiam sa mananc si paste).

Partea cu mancarea nu e deloc interesanta. Dar, in timp ce noi mancam, intra in restaurant fiul femeii care se ocupa de notele de plata(cred ca era un restaurant detinut de o familie, si toti cei care lucrau erau rude, super). Baietelul avea cam 10 ani si nu stiu din ce motiv maica-sa incepe sa il certe, pe limba lor, dupa un timp se baga si chelnarita sa isi zica si ea punctul de vedere, si uite asa copilul statea pe scaun si nu zicea nimic, in schimb cele doua femei tipau la el, sau una la cealalta. Chestia asta chiar mi-a placut. Clar nu e un caz izolat, nu am nimerit eu peste singura familie din Italia care se cearta fara nici o jena in public. A fost legen…

1. pretul, cel mai mic dintre toate companiile la care am cautat, undeva la 45e dus-intors, super ok.
2. ore decente de zbor, daca cu Blueair as fi ajuns la Roma la ora 18 si plecarea era tot la aceeasi ora, nu mai vizitam nimic in prima si ultima zi, in schimb la Wizz, ajungeam la 8 dimineata si plecam la 8 seara, deci cateva ore in plus de vizitat.

Nu mai zburasem niciodata cu avionul, de fapt nu mai zburasem niciodata , asa ca eram cat se poate de emotionat in dimineata plecarii. Pe langa asta, toate lucrurile pe care le auzisem despre Roma(cam ce fac tiganii romani pe acolo) nu erau deloc placute si eram si un pic ingrijorat de vremea din Italia.

Cand ajung la aeroport si vad o majoritate de rromi(exagerez un pic, dar in momentul respectiv numai asta era in capul meu) deja mintea mea incepuse sa prevada cele mai urate scenarii. (atunci a fost singurul moment in care am vazut tigani pe tot parcursul vacantei)

In zona de verificare a vizelor si a actelor de parasire a tarii am vazut tristetea in starea cea mai pura. Nu va puteti imagina ce fata a facut un politist de frontiera cand a vazut apropiindu-se de ghiseul lui un tigan, cu 4-5 puradei dupa el, care vroia sa ajunga in Anglia. Cred ca in momentul respectiv a inceput sa planga un pic in interior. Nici unul dintre copii nu parea sa se fi spalat in ultima saptamana, sincer, nici unul nu parea sa se fi spalat de la ultima ploaie, si era clar pentru toata lumea ca el nu se ducea la Londra sa vada Parlamentul si Big Ben-ul sau Podul Londrei. Cred ca avea bilet doar dus, de intors plateau englezii doar sa il vada iesit din tara lor…

In zona de imbarcare erau multi, nu stiu cat de multi, dar stiu ca ieseau in evidenta, cum de altfel fac ei de obicei. Erau 2 care se plimbau unul dupa celalalt cu fesurile pe cap, ca doar nu iti dai jos caciula cand esti intr-o camera, cu aere de sefi ai locului, mai era si un grup de tigani mustaciosi si cu pirande cu fuste colorate(astia erau tigani-tigani, erau linistiti), si multi altii carora le placea sa simta importanti.

Pana la Roma avionul ar trebui sa faca in mod normal cam 1,5, maxim 2 ore daca apare ceva neprevazut si trebuie sa ocoleasca. Noi am facut 4,5 ore. A fost cel mai prost prim zbor al cuiva din toate timpurile. Zborul propriu-zis a durat 1,5 ore, dar pilotul, restrans de regulile companiei aeriene Wizz, astepta sa se ridice ceata sa putem pleca. Cred ca, in final cand am decolat, decizia de plecare a fost luata pentru a evita scandalul si mai putin de faptul ca ceata incepuse sa dispara. In cele 3 ore cat am asteptat ca pilotul (“capitanul aeronavei”, cica) sa aiba curaj sa decoleze pe ceata, avioanele Blueair decolau intr-o veselie, cred ca au fost cam 6-7 care au plecat inaintea noastra, desi erau anuntate dupa…

Si ca tot sunt la capitolul zbor. Daca vrea cineva sa testeze produsele cosmetice, sau vrea recomandari de niste produse de calitate, intrebati stewardesele. Desi aveau 30+ de ani, erau machiate sa arate mult mai tinere. Aveau si motiv, pana la urma ele trebuie sa arate cat mai bine. Imaginati-va ca este stewardesa o tiganca grasa si cu o alunta cat o moneda de 1 heuro pe obraz din care iese o suvita creata bruneta foarte-inchis. Cand ai nevoie de ceva sa vina sa te intrebe “Cu ce te pot servi, macat-as?”, “Sorry, can you speak english, please”, “Haoleu, dar prost mai esti.”. Evident trebuie sa arate bine si sa incerce sa ajute cat mai mult pasagerii, fiind cat mai placute. Iar spectacolul cu evacuarea in situatiile de urgenta este “de nepretuit”, iti explica unde sunt iesirile de urgenta si ce trebuie sa faci cand cade masca de oxigen din tavanul avionului, bineinteles dupa ce mimeaza cum pica masca de oxigen de sus. Un fel de sit-com la bordul avionului, poate ca sa compenseze lipsa televizorului.

Cam atat despre zbor, a fost cat se poate de palpitanta decolarea dar dupa 10 minute de zbor ma plictisisem si ma simteam inconfortabil in scaunul mic; la intoarcere deja nu mai avea de loc haz.

In primul rand toti oamenii sunt foarte prietenosi, pentru turisti este ceva normal sa fie fericiti si zambitori, dar pana si localnicii incearca sa te ajute chiar daca nu este treaba lor. Bineinteles ca au fost situatii in care rugai pe cineva sa iti faca o poza si nici macar nu se ridica de jos, doar apasa pe buton, dar cei mai multi se straduiau si chiar reuseau incadrari bune. Vanzatorii de la casele de bilete sau supraveghetorii din diferite zone erau mai degraba amuzanti decat sictiriti ca cei de la noi. Au fost situatii pe care nu pot sa le uit.

La Vatican cautam Capela Sixtina si vroiam sa intreb un paznic/supraveghetor de multime, vad unul care abia terminase de vorbit cu un grup si ma duc spre el, la un moment el vede un dop de sticla de jos si il suteaza in alta parte, dupa care se intoarce si ma vede mergand spre el, il bufneste rasul, doar zambeste si ma directioneaza. Un pic mai tarziu nu stiam pe unde sa o iau, din nou, spre Capela, asa ca intreb un politist “Excuse me …”, nici nu apuc sa termin si ma ia repede “Yes, yes, Sistine Chapel, Vatican Museum, just exit the Vatican, walk around the wall for about 1 km… “. Am ramas masca, nu mai puteam de ras in interiorul meu.

Singurul “minus” pe care il gasesc este prezenta africanilor pe strazi care stateau si vindeau umbrele. Hai, treaca de la mine, cei care vindeau umbrele nu erau o problema ca doar incercau sa faca si ei un ban cinstit, dar erau zone in care stateau grupati in destul de multi si pareau dubiosi. Ca sa clarific o chestie: nu am vazut nici un tigan. Bun. Negrii nu se puteau compara cu tiganii nostri care oriunde se afla, indiferent de numar, fac scandal si incearca sa iasa in evidenta. Cand treceai pe langa ei nu aveai senzatia de “ia uite-l si pe asta cum se plimba cu gagica-sa”. Erau linistiti si isi vedeau de ale lor, doar ca in grupuri mari, pe o strada nu foarte centrala, nu stii ce le coace mintea. Trecem peste, nu erau tigani, iar negrii erau decenti.

Cam atat pentru primul post. O sa incerc sa scriu mai multe, dar asta e prima impresie.

Asta e concluzia la care am ajuns dupa o seara iesita in oras, in orasul Ploiesti. Si fac afirmatia de mai sus doar cu un singur argument: Regie. Pentru cei care nu stiu deja, Regie e o zona din Bucuresti, se mai numeste si Grozavesti, e cam acelasi lucru, o zona cu o raza de 1 km(maxim) in care la orice ora din zi sigur gasesti pe cineva pe strada, sigur gasesti o terasa deschisa, sigur e cineva treaz in camin.

Azi am fost in Ploiesti, acasa. Am iesit la o ora decenta, 8. Mi se pare mai mult decat decent sa imi doresc ca la ora 8 sa fie lume pe strada, dar din pacate eram singurel pe toata strada, si nu pe o strada laturalnica, pe bulevardul principal din oras, pe Republcii, in zona de nord. Numai in statia de autobuz erau cateva persoane care au disparut in momenutul in care a venit primul autobuz, asa ca am ramas singur.

(Cum poate sa coste o plimbare, cu un cacat de autobuz, 1.5 lei? Mai bine merg cu taxiul.)

Dupa 10 minute de asteptat apare un individ care se vedea ca nu e sigur de ce vrea sa faca. Ma intreaba de directii, il trimit gresit, dupa inca un pic de discuti inteleg exact ce vroia, asa ca il directionez inapoi de unde venise. Dupa inca 5-10 minute vine si autobuzul pe care in asteptam. Ma urc, eram singur, dupa o ezitare de a-mi composta biletul, ma asez pe un scaun.

Eram singur in tot autobuzul(daca excludem soferul). Singur. Aveam sofer personal. Nu imi venea sa cred ca la ora 8:10 eram in autobuz si nu mai era nimeni. M-am uitat de cateva ori in spate si in fata, chiar nu puteam sa cred. Vi se pare normal sa fi singur in autobuz la ora 8?

In centru nu era mare diferenta. Cateva persoane imprastiate. Era clar ca ma aflam intr-un oras fantoma. Am mers intr-un bar relativ cental, nu era in mod special populat, cateva mese ocupate. Dupa un timp am decis sa schimbam, era prea scump si nu aveau ce ne doream.

Am mers la “Doroftei”. Dupa cum era orasul nu imi venea sa cred ca in pub era atat de populat. Nu era nici o masa libera. Am zis sa asteptam sa se elibereze. In 10 sec vedem ca se ridica un grup de fete de la o masa. Avem unde sa stam. Dupa multe beri si ore mai tarziu plecam si mergem sa mananc ceva la un fastfood local. Si aici relativ aglomerat. Din 5 mese, 4 erau ocupate. Am inteles, ploiestenii traiesc pe timpul noptii doar in baruri.

Sa revin la Regie. Vreau sa raman student pe viata. Nu vreau sa ajung la 30 de ani si sa locuiesc intr-un cartier care la ora 6 e mort, toti oamenii sunt in casa si se uita la tv sau stiu eu ce fac, dorm. Nu o data am comparat Grozavestiul cu litoraul pe timpul verii. Indiferent de ora, e lume pe strada care se simte bine, caminele pot fi comparate ca si conditii cu hotelurile, nu iti ofera cine stie ce, dar supravietuiesti. Solutia e simpla: dupa ce termin facultatea fac masterul, dupa doctoratul, dupa a doua facultate. Asta imi garanteaza camin pentru inca 10 ani .

In primul rand, orele era foarte plicticoase, la modul ca la cele mai multe imi dadeam palme ca abia trecea timpul, dar ce sa ii fac, eram obligat sa fiu acolo . Daca nu mergeam la ora luam absenta si nu era bine. Media la purtare, … de fapt, doar la atat contau absentele, chiar la asta ma gandeam in clasa a 12-a cand am zis ca 9 la purtare nu e rau, mai ales ca nu conteaza media din liceu la admitere, iar nota la purtare conta in mod special doar la Seminarul Teologic si la Politie; ca sa elimin dubiile care ar putea fi create de ultima propozitie va spun ca am avut 10 la purtare in tot liceul.

Ca sa va dati seama de cat de plictisitoare erau orele, dar si la voi la scoala pun pariu ca era la fel, ganditiva la bancile pe care ati invata: De ce erau toate bancile mazgalite si gaurite?. O sa spuneti ca din cauza elevilor cu reavointa, care nu vor sa fie atenti la ora si care prefera sa rupa bancile, copii prosti, etc. etc. De fapt toti la un moment dat am mazgalit ceva pe o banca. Nu te poti abtine cand ai un pix in mana si o masa mare sub foaia pe care ar trebui sa scrii ce dicteaza un plictisit. Si uite asa toti suntem niste vandali…

Partea amuzanta era cand venea mecanicul liceului si, indiferent care era problema, banci rupte, ceva spart, era vina celor de dimineata.

“Cine a rupt banca?” “Nu stim, asa am gasit-o”.

“Cine a dat cu mingea in perete?” “Noi nu stim ce e aia minge”.

“Cine a …?” Iar inainte sa termine, ii venea si raspunsul “A intrat un baiat pe aici si a …, dupa a fugit, nu stim cine este”.

“Cine a dat cu vopsea pe clanta mecanicului in ultima zi de scoala pentru ca ne oprise melodia de la defilare la jumatate?”, “Noi? Cum puteti sa ne acuzati pe noi? Tubul asta de vopsea este la noi in mana fara nici o legatura cu clanta.”.

Clar scoala e o plictiseala totala, ar trebui sa le dea dreptul sa vina la ore doar cine vrea, iar restul sa vina doar la lucrari sau verificari. Probabil in cazul asta nu isi mai lua nimeni bacul.

Esti un milionar,calvit,care a inghitit un fluieras,
Canta,si te scoatem ca pe-o maimuta la ciconoras.

La minutul 2:35

Acum sa va explic ce este “ciconorasul”, este o specie de iepuras, aparuta tot in liceu. A fost foarte greu sa stabilim exact specia, mai ales ca versurile nu specificau nimic concret. Am facut presupuneri, mamifer, reptila, pasare? Nimic nu se potrivea. O fi fost o specie de maimuta? Nu. Este de fapt o specie evoluata de “iepuras”. E ca si cand, iepurasul, s-a metamorfozat in acest ciconoras. Iepurasul asta…

Poate nu e animal. “Scoate maimuta la ciconoras”. Cate probleme am avut cu colegii incercand sa intelegem sursa acestui ornitorinc modern. Am dedicat aproape 2 ore de romana si una de biologie pentru descoperirea animalului. Nu am reusit. Abia dupa doua zile am aflat raspunsul.

Reusiti sa aflati ce e cu el? Ah, nu incercati google, deja am incercat si nu am gasit nimic. Este ca si cand nu ar exista acest animal.

P.S. Si nu e inventat de mine.

In primul rand, o sa incep cu modul in care natura isi bate joc de noi. Ce a zis natura vacanta asta “Cand sa inceapa sa ninga? duminica, cand toata lumea se intoarce acasa sau pleaca la facultate…”, si a nins tocmai astazi.

In al doilea rand, desi trenul cu care am ajuns in Bucuresti nu a fost foarte aglomerat, la metrou era omor. Aproximativ 100 de oameni erau inghesuiti la scarile rulante de la gara, nu e nimic, i-am ocolit si am intrat pe alta parte, in schimb la porti iar omor. Am pus pozele mai jos.

Cam atat despre situatia la Metrou la Gara de Nord pe 3 ianuarie 2010.

Ce nu am inteles eu este daca trebuie sa fie un eseu filozofic, unul literar sau unul stiintific. De aceea  voi face cate putin din fiecare. Oricum, am talent…

Acum cativa ani am scris o opera destul de interesanta pe unul din caietele de limba romana. Opera suna cam asa:

Găina

Criticii vremii au spus:

Este prima data cand o scriere a autorului poate fi considerata cu adevarat o opera. Textul transmite mai multe lucruri decat pot fi realizate la o prima citire.

Primul lucru care ne vine in minte cand citim versul este animalul, pasarea care bineinteles ne trimite cu gandul la zbor si libertate absoluta, dar gaina nu poate sa zboare, acest animal este menit sa stea pe pamant. Gaina este o referinta la conditia omului, care desi cu mintea poate atinge culmi nebanuite, poate ajunge oriunde si poate avea libertate absoluta fata de tot ce il inconjoara, el este blocat in trupul sau unde isi petrece existenta de muritor.

O alta trimitere a scurtei opere este cea la hrana, la nevoia existentiala a omului de a se hrani, asa cum si Abraham Maslow pozitioneza hrana la baza piramidei nevoilor. Se stie ca gaina este o sursa importanta de hrana a omului, pe langa oua, gaina in situatii exceptionale se sacrifica si ofera omului carnea sa. Din aceasta cauza este evident ca autorul iubeste animalul, acesta este sursa lui de vietuire, iubirea se transmite in text in articularea cu articol hotarat al substantivului “gaina”.

Se poate observa saracia poetului, el foloseste singularul in locul pluralului, din nou dragostea se justifica, fiind singura gaina pe care o detine este normal ca acesta sa dezvolte sentimente pentru animalul simplu dar foarte necesar.

Dupa cum am mai spus mai sus, testul poate fi considerat o poezie, chiar o oda dedicata animalului. Versul este scurt, format din cuvantul perfect echilibrat “gaina” care contine 2 silabe scurte, cuvantul este bogat in vocale, este clar ca autorul este fericit cu situatia sa si…

Fragment din “Opere de un autor aparent necunoscut”, Dragos Iordache

Capitolul 2 “Inceputul”

In acelasi mod am mai scris o opera care a facut valva mare:

Din teorema L’Hospital se arata ca

Considerata o capodopera:

Este evident ca este doar un fragment din ceva mai mare, probabil autorul si-a notat gandul pentru a-l dezvolta mai tarziu intr-o opera mai ampla. Nu putem decat sa asteptam sa vedem daca va publica ceva pe aceasta tema. Se simte o influenta bacoviana puternica deci si maturizarea stilului.

Cuvantul care determina fraza este “hospital”, o referire neintamplatoare la sistemul medical, este un lucru incontestabil ca autorul era bolnav cand a scris acest text. Din acest motiv autorul a preferat sa foloseasca frantuzescul hospital si nu romanescul spital. Articularea si scrierea cu litera mare nu fac altceva decat sa accentueze sentimentele bolnave ale autorului.

Teoretizarea sentimentelor prin folosirea cuvantului “teorema” principiu specific matematicii, stiinta exacta, ne face sa intelegem ca boala de care suferea nu era una fizica ci una psihica, probabil autorul se simtea blocat in propriul trup sau macinat de rutina zilnica. Dupa cum se poate interpreta teorema spitalului nu este un reala, ci una creata de el special pentru definirea sentimentelor pe care le simte.

Fragment din “Opere de un autor aparent necunoscut”, Dragos Iordache

Capitolul 4 “Adolescenta, temporara nebunie temporala”

Daca cineva inca mai are dubii, tot textul vrea sa fie o gluma. Daca aveti idei legate de eseul cu unul din titlurile de mai sus, sa imi spuneti.