Death at a funeral, sau “de ce fac romanii filme cu tigani”. Filmul a mers pe reteta hai sa luam un film care stim ca a avut succes si sa il americanizam, cum facem asta? Inlocuim englezii cu negrii, asta e ceva complet original si nici nu conteaza ca vom copia scenariul la xerox. Nu am vazut primul film, iar acum nu cred ca mai are rost.

Grown Ups, un film cu Adam Sandler si compania, poate cel mai bun facut in ultimii ani. Merita sa pierzi 1 ora si un pic sa razi la filmul asta. Mi se pare ca a renuntat la momentul trist care ar trebui sa faca toate glumele din film mult mai amuzante, de aceea are si o nota atat de mica pe IMDB; daca nu plange criticul nu poate sa iti dea mai mult de 6.

Predators. Ganditi-va la Pianistul cu Arnold Schwarzenegger in rolul principal, asta se intampla si daca il iei pe Adrien Brody si il pui sa se bata cu monstruleti. Un film in care ideile bune sunt la tot pasul si fiecare personaj are o logica de invidiat: esti pe o planeta necunoscuta, cineva a tras in tine => tu esti vanatul si vanatorii sunt 3 extraterestii. Logic.

The Karate Kid, al doilea remake din acest post, cu Jackie Chan in rolul maestrului si cu fiul lui Will Smith, Jaden, in rolul copilului batut in curtea scolii care pana la urma le da o lectie batausilor. Complet original, not.

Killers = Mr. and Mrs. Smith, sau cam tot pe acolo, alt film care mi s-a parut stupid: cateva zile te vaneaza niste mercenari dupa care afli ca de fapt socrul este cel care incearca sa te omoare, logic ca facem pace, doar suntem familie. Ah, si in timpul asta ai omorat cativa oameni.

The A-Team, tradus Trupa de soc, parca ar fi fost platit Diaconescu pt traducere, glumite bune, actori cunoscuti, niste impuscaturi, niste faze stupide. Per total putea fi mai bun, dar merge.

[Edit 1]Remember me – nu, e cu tipu care sta sa se rupa din Twilight.

[Edit 2]The back-up plan – o comedie in care se joaca prost, cu o poveste fortata, nici nu ma mir ca am uitat de el.

[Edit 3]Date Night – cu tipa din 30 Rock si tipul din The Office, comedie buna, am ras chiar de mai multe ori, si au fost destule faze in care s-a vazut ca a fost si gandit un pic, in rest numai adulti care se prostesc.

Repo Man – cel mai prost film pe care l-am vazut, ever, singurul mod in care putea fi mai prost era sa fi fost cu tipul din Twilight. Poate filmul a fost atat de bun si de inovator incat nu m-am prins eu de el… Puteau macar sa il faca comedie pentru ca am ras la sfarsit cand se bateau cu contabilii si IT-istii de nu mai puteam.

In film, George Clooney il intrepreteaza pe …, un angajat al unei companii care se ocupa cu concedierea personelor angajate la tot felul de firme. De ce concediau ei si nu sefii sau niste responsabili? Pentru ca au experienta in domeniu si evita astfel eventualele procese care pot aparea. Cum intr-un oras sunt foarte putine companii care fac concedieri, el calatoreste mult, in toate SUA, din oras in oras, petrecand foarte putin timp acasa. Chiar spune ca pentru el acasa este pe drum, iar cand ajunge acasa, abia asteapta sa plece.

Zburand aproape zilnic, visul vietii lui este sa reuseasca sa zboare 10 milioane de km, astfel devenind la 7-lea om care trece de acest prag, intrand intr-un club exclusivist. Situatia lui l-a determinat sa se izoleze de familie, sa nu aibe prieteni si nici o relatie normala. Locul de unde a plecat, un fel de “acasa”, este o garsoniera amenajata la fel ca la hotel, goala si alba. Sec.

Pe drum cunoaste o femeie aflata in aceeasi situatie cu el, munceste global, deci care traieste in aceeasi zona cu el, peste tot. Cu timpul se cunosc, iar relatia lor ajunge la un extrem cand merg impreuna la nunta surorii lui, unde isi repara cat de cat relatia cu familia.

Finalul pare initial sa fie o scapare pentru el, o iesire din stilul lui de viata stricat. Reuseste sa isi implineasca visul, asta ii deschide ochii si vede mai bine toata situatia lui. Se gandeste si la altii, dar penrtu putin timp. Pana la urma finalul este normal, filmul nu se termina cu bine, poate ca asta mi-a placut cel mai mult.

Nu zic mai mult pentru ca merita vazut si nu vreau sa va stric surpriza neintentionat.

Sursa poster: cinemagia.

Maguire joaca roulul unui comandat in armata SUA care este prins si tinut prizonier in Afganistan de “localnici”. Trece printr-un eveniment care il schimba complet, dar are noroc sa fie salvat de armata. In acest timp fratele sau, abia iesit de la inchisoare, are grija de copiii si sotia lui. Intors acasa este distant si suspicios pe familie, in primul rand pe sotia si pe fratele lui pe care ii banuieste ca au avut o aventura cat el a fost crezut mort.

Din titlu ma asteptam la mai mult, am crezut ca va fi o relatie cu adevarat impresionanta intre cei doi frati, dar e mai mult un “fas”, cu exceptia a 2 fraze la final de genul “I am your brother”, buf, restul actiunii nu implica deloc relatia de rudenie, la fel de bine puteau sa fie vecini, prieteni sau pur si simplu sa nu se cunoasca de loc. (“I am a total starnger”, vedeti, acelasi efect). Pur si simplu prezinta 2 povesti in paralel, si se intampla sa fie a doi frati.

Pe Maguire chiar il prinde rolul de psihopat, mai ales fata, au fost momente cand am ramas masca de cat de mult a putut sa slabeasca pentru rol, iar privirea lui in gol, probabil naturala, se potriveste perfect unui dezaxat. In loc de Natalie putea sa fie chiar orice actrita, putea sa fie si muta, ca pentru 10 fraze nu cred ca era o problema, si de asemenea orice alt actor il putea juca pe fratele lui.

Este un film pe care daca nu il vedeti, nu pierdeti absolut nimic. Mai bine va uitati la Sherlock Holmes.

“Hai la Avatar”

Imi propusesem sa merg la film saptamana viitoare, urma sa imi fac rezervare de acum si sa prind locuri abia atunci. Era un plan bun, tinand cont ca in urmatoarele 4 zile erau date toate locurile care puteau fi considerate decente(fara locurile din fata si fara cele din extremitati). Chiar si peste 7 zile erau date toate locurile din centrul salii. Asa ca nu prea stiam cand sa merg.

Pitic insista de zile sa mergem la Avatar, ieri nu am putut ca aveam rezervare la Sherlock Holmes. Astazi nu am mai gasit nicio scuza, asa ca am zis sa merg. Nu aveam rezervare, dar nu e nicio problema, mergi acolo, iar dupa ce se anuleaza rezervarile neridicate, cumperi respectivele bilete.

Cat mai dureaza pana se anuleaza rezervarile?

Am ajuns la Cityplex cu 50 de minute inainte sa inceapa filmul, am aflat de pe internet ca rezervarile se anuleaza cu 30 de minute inainte. La cinematograf am aflat ca filmul care pe net era anuntat la 19:10 incepea de fapt la fix. Am ajuns perfect. Ne mai invarteam un pic pe acolo si in 10 min ne cumparam bilete.

Ma duc la o casa si il intreb pe casier cand vor fi biletele disponibile, si daca mai sunt rezervari anulate sau neridicate. Ma trateaza cu sictir, il ignor. Aflam ca 2 tipi deja vorbisera cu un casier si ca urma sa le dea bilete imediat cand ca putea. Ma uit in jur si vad lume stransa, cred ca asteapta acelasi lucru ca si noi. Cu 3 min inainte sa inceapa filmul eram la casa, o colega de treaba a individului de mai devreme ne arata ce bilete mai sunt disponibile, a verificat carnetele de student, si ne-a explicat cum urma sa se desfasoare “tranzactia”. “Intai se anuleaza rezervarile, apoi se blocheaza sistemul. Cui ii porneste primul prinde biletele cele mai bune”. Deci trebuia sa avem noroc.

Nu am avut. Rezervarile s-au anulat, dar ea nu era atenta si un coleg deja incepuse sa vanda. Ii atrag atentia, se blocheaza softul, il reporneste, si introduce datele(5 studenti si un bilet simplu). Desi pusesem ochii pe 6 locuri cam pe randul 9 in dreapta, si eram fericit ca mai sunt 7 in fata acelora in cazul in care se dau, se dadusera toate cele 13 locuri, totusi sistemul a gasit 6 locuri pe randul 6. “Sunt bune?”, ma intreaba fata, eu ma uit la monitor, vad ca sunt decente si intr-o fractiune de secunda dupa intrabarea ei, raspund “Da”, le confirma si incepe sa le printeze. Intre timp vad bulucul de oameni din spatele meu, toti cu acelasi scop, cele ~30 de locuri nevadute.

Sala

Dupa ce am facut misto de ochelari, am intrat in sala, primul lucru pe care l-am vazut a fost ecranul inalt de 18m, eu am 1,8m… imens, nu eu, ecranul. Sala era mica, si urca repede, nicio sansa ca cel din fata sa fie prea inalt si sa nu vezi de el. Nu imi dadeam seama cum de la 10m de ecran o sa reusesc sa vad tot, eram sigur ca voi avea probleme ca nu o sa vad tot. In timpul filmului am inchis cate un ochi pe rand si nu am reusit sa incadrez tot ecranul pe lungime.

Filmul

La inceput a aparut un angajat al cinematografului care ne-a povestit despre Smasung si Imax, mai jos am pus filmul ca sa vedeti stilul pre-grdinitistic cu care citea de pe o foaie.

Filmul este superb in 3D, atentia la detalii si peisajele fac filmul un must-see in 3D, cel putin in 3D daca nu si IMAX. Inceputul mi s-a parut slab si ma cam ofticam ca am dat banii pe bilet, dar cand au ajuns pe planeta despre care o sa vb un pic mai jos am ramas masca. Biosistemul era gandit special sa fie frumos. Am crezut mult timp ca va fi un film facut special pentru acest lucru, sa prezinte niste peisaje care sa te lase cu gura cascata, dar e mult mai mult  de capul lui.

Este prima oara cand ma uit la un film si ma trezesc ca stau incordat, ma relxez si 15 min mai tarziu iar ma simt incordat. Este destul de tare ca un film a reusit sa ma tina tensionat. Si mai aduag ca au fost scene in care se misca imaginea si camera si simteam un gol in stomac.

Istorie

Daca nu ai vazut filmul inca, dar intentionezi, ar cam trebui sa te opresti din citit cam pe aici, altfel iti stric surpriza, te-am avertizat.

In viitor cand americanii s-au saturat de ucis irakieni pentru petrol(mi-am amintit un banc, nu chiar banc, dar am citit undeva ca americanii in ziua de azi au arme inteligente care isi omoara tintele cu acuratete, mai ales femeile si copii), au gasit un material si mai banos care se gasea doar pe o planeta, de aceea au investit sume uriase pentru a aduce pe pamant roca.

Bastinasii planetei, Na’vi(de cele mai multe ori daca ai apostrof in nume esti cool, mai ales in world of warcraft, de fapt doar in wow), intamplator, isi construisera un intreg oras pe cel mai mare depozit de unobtainium(de-ne-obtinut-iu) , de aici conflictul. In echipa pamantenilor sunt 2 grupuri, unul de cercetatori care vor sa studieze planeta si viata de pe ea, si o echipa de soldati care trebuie sa se lupte cu bastinasii. Cercetatorii interactionau cu bastinasii prin intermediul avatarurilor, creaturi comandate de la distanta cu ajutorul creierului, astfel oamenii simteau exact ce simte avatarul, doar ca nu se expuneau la nici un risc(nu ca in alte filme in care daca mureai un realitatea virtuala mureai si in realitate).

Bineinteles ca se ajunge la razboi intre pamanteni si na’vi. Nu ma intrebati de ce, dar m-am gandit pe moment la colonizarea Americilor de europeni. Vine cel dezvoltat si il nenoroceste pe ala mic din cauza ca are ce ii trebuie, iar daca se opune il omori si te impaci cu ideea ca era un salbatic sau animal. Ideea e aceeasi, distruge o alta cultura doar pentru a avea tu mai multa influenta in cultura ta.

Finalul e lacrimogen, titanic-istic, filmul se termina cu bine, si oarecum brusc, dupa punctul culminant toata lumea e fericita si scrie mare pe ecran Avatar. The End.

Sfarsit

E primul film care consider ca a meritat sa il vad la cinematograf, chiar a meritat banii.

1. Filmul merita vazut doar in 3D, altfel o sa fie o lalaiala de aproape 3 ore in care stai si te intrebi de ce iti filmeaza atat de mult peisajele. Am pus un trailer la sfarsit si ganditi-va ca toate imaginile sunt in 3 dimensiuni.
2. Nu prea conteaza unde stai, se vede la fel de peste tot, poate doar din primul rand vei avea probleme grave cu gatul, tinand cont ca primul rand e la 3m de ecran, si ecranul are 18m inaltime, trebuie sa te uiti in sus la un unghi de 71grd ca sa privesti in centrul ecranului.
3. Subtitrarea in romana la CinemaCity e infecta ca e 2D si nu prea poti sa o citesti. Sfat: inchide un ochi cand citesti subtitrarea, asa o vei vedea mai bine. Cel mai bine ar fi sa nu o citesti de loc, eu nu am citit pentru ca nu imi era comod sa ma uit in jos de cate ori zicea cineva ceva iar apoi sa ridic capul sa vad imaginea.
4. Daca mergi fara rezervare stai in fata si stai cuminte, cica ar fi dat paznicul afara pe un tip care a devenit prea agiatat ca nu ii dadeau bilet, si clar nu a mai prins nimic. Si inca ceva, nu conteaza cati sunteti in grup, daca prinzi 2 bilete, poti sa prinzi si 10, dar trebuie sa fii printre primii.
5. Cat poti de mult priveste fata actorului, de obicei este obiectul focalizat, si nu incerca sa focalizezi in spate pentru ca nu o sa reusesti si o sa pleci cu o durere de ochi sau de cap.
6. Femele Na’vi sunt dezbracate, de asemenea sunt albastre si inalte de 3m.

Povestea: la 16 de la revolutie in Vaslui, producatorul unei emisiuni locale de televiziune decide ca ar trebui sa abordeze subiectul revolutiei, si mai mult, sa analizeze daca a fost sau nu revolutie in orasul lor. Invita un profesor de istorie alcoolic si un pensionar care il intrepreta pe Mos Craciun de ani de zile pentru prieteni. Impreuna, cei trei, povestesc si analizeaza evenimentele petrecute pe data de 22 decembrie 1989.

De ce a avut loc o revolutie la Vaslui? Au iesit oamenii in strada inainte sau dupa ce la Bucuresti a picat cc-ul? Profesorul spune ca a iesit in strada, ca s-a batut cu securistii. Suna o femeie si spune ca l-a vazut pe profesor, dar nu se batea cu niemni, era beat pe undeva. Suna securistul si ii ameninta ca ii da in judecata daca nu retrag toate cele spuse. Ce mai, este o emisiune tv autentica.

Scenariul este genial si cat se poate de amuzant. Ai impresia ca tot ceea ce se petrece in film s-a petrecut cu adevarat intr-un studio de televiziune le un moment dat dupa revolutie, iar actorii sunt cat se poate de autentici.

Este o cemedie despre drama pentrecuta in ’89. Finalul este trist si ramai cu un gust amar. Incepuse sa ninga… Dupa ce veti vedea filmul veti intelege. Este un film care trebuie vazut.

Sursa poze: cinemagia.

Din nou, in rol principal, Gerard Butler(The Ugly Truth si Gamer), de data aceasta un fost tactician al armatei americane care a asistat la uciderea fiicei si sotiei. Din cauza lipsei de dovezi doar unul dintre cei doi ucigasi este pedepsit cu moartea, iar celalalt cu trei ani de inchisoare, dupa care eliberat pentru ca incheiase o intelegere cu avocatii. Rol secundar, Jamie Foxx, in rolul avocatului apararii, cel care a incheiat intelegerea cu ucigasul.

Subiectul: Dupa 10 ani de la proces, urma executia unuia dintre criminali, apar probleme si este suspectat cel cu intelegerea pentru ele. Cel din urma este avertizat ca urmeaza sa fie arestat de un apel anonim, care ii da si o solutie de scapare. Crezand ca va scapa de politie, ia ostatic un alt politist, yada-yada-yada, politistul este chiar personajul principal care il sechestreaza si il tortureaza. Este arestat si i se ia marturia dupa cateva intelegeri amuzante si fortate.

Partea frumoasa din film este ca, din inchisoare, personajul reuseste sa isi puna in aplicare un plan amplu de pedepsire a judecatoarei si avocatilor implicati in proces. Filmul este tensionat, cand ai impresia ca urmeaza sa se linisteasca un pic, explodeaza ceva, cineva trage cu arma numai bine sa te socheze. In alte scene ai impresia ca nu se mai intampla nimic, ca planul se va termina sau ca a blufat, dar bum, totul se intoarce impotriva celor care il ancheteaza.

Finalul (ca deh, este film american) este bun, cei rai sunt pedepsiti, iar cei buni scapa, intr-o oarecare masura. Pentru un filme de 1h si 40min a reusit sa ma tina in priza, sa ma gandesc cine l-ar putea ajuta si sa represupun cand acel personaj moare.

Si ca incheiere: scena stupida. Cand politia vine sa il aresteze pentru mutilarea criminalului, el era acasa construind o pasare de lemn, se ridica in picioare si se dezbraca… Am inteles ca e considerat unul din cei mai sexy actori, dar puteau sa il puna sa alerge transpirat in orice alta scena, nu era nevoie sa il dezbrace in fundul gol. Stupid. In rest filmul e placut si bunicel. Daca ar fi sa ii dau o nota cred ca ar fi un 8,32.

Acest articol nu este o critica, nici nu as putea scrie asa ceva.

Vineri, ora 7, nr. 20 pe bd. Magheru, teatrul Nottara, abia mancasem un cheeseburger. Nu mai mersesem de mult la teatru si mi s-a parut un motiv indeajuns de bun sa ma urnesc din camera.

La Nottara nu mai mersesem( nu ca as fi mers la multe teatre, dar ca idee ) asa ca am fost surprins sa vad ca sala in care se tinea spectacolul era una foarte mica, chiar prea mica, de maximum 100 de persoane. Acesta e un lucru bun, face piesa sa fie mai captivanta, sa vezi pesonajul la 3 metri in fata ta si, in plus, cateva scene in care personajul vorbea cu sala. O mini formatie, care asigura fundalul sonor al piesei, era si ea in stanga scenei. Toate acestea faceau locatia una foarte prietenoasa, se diferentia de salile mari si pline de locuri, in care abia auzi ce se vorbeste pe scena (exagerez).

Ar fi urat sa ma iau de proprietara telefonului Nokia care a inceput sa sune dupa 10 min de la inceputul spectacolului, sau de cei care au intarziat, sau de cei care i-au lasat sa mai intre in sala, desi e destul de clar ca nu era normal, sau de cei care trimiteau sms-uri. Nu o sa fac asta, dar daca stai in primele 2 randuri si incepi sa iti faci de lucru, altceva decat sa fi atent la o piesa pentru care, de altfel, ai dat un bani sa o vezi, nu ar trebui sa mai mergi la teatru, mai bine stai acasa.

Despre piesa. “De 3 ori dragoste”. Nu pot sa zic decat ca a fost o piesa buna. Tinand cont ca nu sunt un critic, nu pot sa comentez jocul sau regia. Dar au fost OK. Piesa in sine este o combinatie de 3 piese. O drama si comedie, ambele din Japonia sec 14, si o piesa moderna din secolul 20. Predomina socant dialogul monologul. O piesa scurta, 1 ora jumate, cu numai 5 actori, fiecare cu mai multe roluri, tinand cont ca este compusa din 3 piese diferite, nu este un lucru deranjant. Tema este dragostea si, adulterul si consecintele morale pe care acesta le are.

Va recomand… sa mergeti la teatru. Nu conteaza la ce, pentru ca in cele mai multe cazuri, orice este ceva nou. De data asta am ales piesa fara sa ma uit despre ce e sau cine joaca. Si am avut surpriza sa fie foarte ok.